Determinarea este una din cele mai importante caracteristici ale unui pilot de raliu. Este acel element care te menţine în mijlocul acţiunii, chiar dacă e foarte posibil să nu te regăseşti pe podium. Ştii că o poţi lua de la început, data viitoare, cu forţe proaspete.

Având acest element de partea sa, Andrei Mitrașcă concurează la viteză în coastă, în România, şi a ajuns chiar şi în SUA, unde concurenţa este foarte mare iar piloții au bugete impresionante.

În acest interviu, Andrei ne va spune despre aspectele care contează în pregătirea unui pilot, cum a început pasiunea pentru motorsport, dar şi ce planuri are în continuare pentru acest an.

1. Cum a început toată aventura în motorsport și cât de greu a fost la început?

“A început în 2009 când am hotărât că e un moment bun să fac ce voiam de câţiva ani şi atunci am reuşit să merg la Râşnov, la etapa de coastă de acolo. Am mers cu un SEAT Ibiza diesel, atunci a fost începutul meu ca pilot. Mai încercasem şi înainte, dar planurile nu s-au concretizat. Nu m-am gândit niciodată la competiţii mici, pentru mine a contat doar să fie campionat național. Știam doar de raliuri și de viteză în coastă, iar raliurile erau prea scumpe. Nu am luat în calcul să renunț, dar am fost aproape de multe ori. Am continuat să merg la curse, chiar dacă nu mai aveam bani, maşina a continuat să meargă, mai bine, mai rău, dar a mers. Am concurat cu gume de care aveam, vechi, roase, am mers de multe ori pe roți cu numere roşii expirate până la etape. Atunci nu mi se părea că risc, era singura modalitate sa merg la curse. “

2. A fost distracţie la început şi dorinţa de afirmare după, sau viceversa?

“Niciodată nu a fost distracţie. Când mă gândesc la distracţie, eu văd mai degrabă o petrecere sau o vacanţă. Anii de inceput au insemnat supraviețuire, cursele erau totul. Așa pe genunchi, amatoricește, cum le făceam. M-am simțit bine la curse, și acum e la fel, dar mereu sunt atent la tot ce se poate întâmpla, îmi fac griji, mă consum, mă gândesc unde să atac, când să atac, ce pot să fac. Nu mă distrez, dar îmi place şi mă simt acasă în parcul de service, pe traseu, cu ceilalți concurenți. Mă simt în largul meu, dar scopul este să scot un rezultat bun cu ce am la dispoziţie. E un defect poate, dar așa m-am învățat de mic. Am făcut multe sporturi si performanța, acolo la nivelul concursului la care participi era cel mai important lucru. Motorsportul a avut si rolul de a răzbuna toate ezitările mele cu ski-ul, cu atletismul, cu săriturile in apă. “

3. Au fost momente în care ai vrut să renunţi sau ai fost determinat constant?

“După ce am luat SEAT-ul, deja la prima etapă am rămas fără bani. Am vândut roţile de macadam pe un preţ mic şi am continuat cu aşa, cu bani de unde am apucat. La un moment dat, nu am plătit chiria și cu banii de chirie am mers la Câmpulung, la etapa de acolo. După câteva zile, proprietarii mi-au zis că nu trebuie să le dau pe luna aceea, e cadou de la ei. De-a lungul timpului am avut norocul de astfel de intâmplări. La finalul lui 2009 am vrut să vând maşina, şi anul următor la fel. De fapt, nu am vrut, eram nevoit. Nu prea au fost doritori. Așa că am continuat. M-au ajutat cei de lânga mine cum au putut. Vlad Teodor, de exemplu, m-a ajutat mult cu mentenanţa, cu cazări, cu ce am mai avut nevoie și nu doar el. Radu Ortelecan a fost iar unul din oamenii faini. Banii pentru competiţii erau împrumutaţi şi mă vedeam nevoit să renunţ. Nu e o poveste frumoasă, eroică, am continuat cu nişte pete morale. Cred că este povestea multora care au început în acei ani, cu datorii şi decizii falimentare.”

4. Care sunt traseele care ţi-au plăcut în mod deosebit?

“Îmi plac traseele lungi. În România, cea mai lungă a fost Poiana Braşov de 7km. În America, ïn schimb, am găsit trasee lungi de coastă. La Pikes Peak, 20km, in Mexic am fost la o coastă de peste 30km, însă la Mt. Washington mi-a plăcut cel mai mult. E foarte tehnic şi greu traseul, cu diferenţe mari de nivel şi greu de intuit unde să frânezi şi unde să ataci. În ţară îmi plac toate, probabil că Rânca este cel mai complex traseu, dar fiecare are părţile sale. La Sinaia poate să fie şi linie dreaptă, tot e superb, la Reşita chiar simţi că tragi de maşină, eşti mereu cu pedala de acceleraţie jos. Toate au particularităţile lor. “

5. Ce simţi înaintea startului? Ai emoţii?

“Dacă miza e mare, am emoţii. Acum, de exemplu, în SUA, am avut emoţii, pentru că nu ştiam cum merge maşina şi a fost un pic altfel. Miza era uriașă. În România, am avut mai puţine emoţii în ultima vreme. Maşina nu a fost a mea, trebuia să fiu mai atent şi nu să mă las cuprins de val. Am fost calm, dar mă mai trezeam că îmi bate inima tare, mai ales când simțeam că am șanse să mă bat sus. După aproape 100 de starturi, cred că începi să îţi gestionezi destul de bine emoţiile.”

6. Problema cea mai mare a unui pilot pare a fi bugetul, cum gestionezi acest aspect?

“Eu nu îl gestionez nicicum, nu sunt bun să găsesc sponsori. Cumva, am avut noroc cu anumite persoane care mi-au oferit suportul lor, fără să îl cer eu. În ultimii 2 ani, am mers la coastă în România, şi în SUA acum, cu sponsorizări venite dintr-un noroc chior. Dacă nu e o companie mare, mi se pare că o sponsorizare în motorsport ori e bazată pe prietenie, ori banii ar putea fi folosiţi mai bine în altă parte. Cred că sunt oricum demersuri mai nobile unde pot fi investiţi banii decât pasiunea unui om de a conduce maşina prin pădure. Nu sunt genul care bate la o sută de uşi în speranţa că se deschide una. E un handicap, un minus pe care ar trebui sa îl depășesc. “

7.  Cât de mult contează pregătirea unui pilot? Ce aspecte fac diferenţa pe traseu?

“Sunt foarte multe aspecte de luat în considerare. Dacă îşi doresc, şi mulţi îşi doresc, pregătirea fizică, pregătirea mentală, pregătirea maşinii, latura strategică, acestea sunt organizate de fiecare după cum simte. Nu există un manual, nu ţine neapărat de cum arăţi, dacă eşti mai grăsuţ, dacă ești obosit, nu înseamnă că o să ai un rezultat slab. Lumea are acum alte posibilităţi să se pregătească, din toate punctele de vedere. La pregătirea mentală, unii ştiu să se mobilizeze şi să se concentreze mai bine, alţii au nevoie de mai mult sprijin. E foarte important e să fii împăcat cu deciziile, cu maşina pe care o ai, cu asistența pe care o ai. Dar sa știi ca am avut rezultate bune și cand am fost nervos, dar e periculos să concurezi tracasat. Am avut și accidente tot pe fond nervos. “

8. Ce îţi place să faci în afară de motorsport?

“Îmi place să joc baschet, să cânt la pianul pe care tocmai mi l-am cumpărat, îmi place să ascult muzică, să mă uit la filme. Aşa am crescut, cu multe cărți, cu discuri şi cu multe filme. Cărțile nu s-au lipit așa bine ca muzica si filmele. Îmi plac revistele, e ceva cu revistele, cu pozele din reviste, cu aranjarea in pagină a unui “feature” care mă fascinează. De aceea și scriu pentru două reviste. “

9. Ce planuri ai în acest an pe plan profesional?

“Planul e să continui cu Sebastian Scîrlet la raliu, eu sunt navigatorul lui, ne înţelegem bine şi abia aștept să mergem la Sibiu. O să fiu probabil la toate coastele, dar nu ca şi competitor, ci în dreapta lui Bogdan Toma pe care încerc să îl ajut cu tot ce am învățat pe pielea mea. Îmi foloseşte şi mie această experienţă. Nu am în plan să mai particip la volan, dar pentru anul viitor acum nu știu dacă o să pot să particip la campionatul de Masters sau cel național de viteză în coastă cu o maşină închiriată sau cumpărată. O să văd, și dacă o să stau pe bară, nu e o tragedie, știu că o să revin. “