Edwin Keleti, un pilot de curse, director sportiv al Federației Române de Automobilism Sportiv (FRAS) și jurnalist auto, ne oferă o perspectivă pertinentă asupra lumii automobilismului din România. În acest interviu, Keleti vorbește despre cariera sa din motorsport. Acesta subliniază importanța răbdării și a obținerii de experiență în această industrie complexă, chiar și atunci când dispui de acces facil la avantaje precum mașini, sponsori și traineri la început de drum în motorsport.

După atâţia kilometri adunaţi şi experienţă acumulată, o carieră de succes în motorsport nu se încheie aşa uşor. Fiind un adevărat pasionat auto, Edwin Keleti nu doar că a activat ca şi pilot în Campionatul Naţional, dar şi ca instructor de condus defensiv, jurnalist auto şi, mai nou, Director Sportiv în cadrul Federaţiei Române de Automobilism Sportiv.

Pe lângă cariera lungă, plină de succese, Edwin Keleti are răbdarea şi dorinţa de a învăţa tinerii piloţi care doresc să facă performantă, fiind atât un exemplu, cât şi un mentor.

De asemenea, caută să facă eforturi pentru ca şoferii din România să treacă prin cursuri de condus defensiv, un lucru absolut necesar într-o ţară unde numărul anual de accidente rutiere este îngrijorător. Autodriven îl felicită pe domnul Keleti pentru iniţiativa sa şi sperăm să aibă succes.

 

Edwin Keleti, în stânga imaginii

1.  Ştiu că sunteţi pilot, de foarte puţin timp aveţi funcţia de Director Sportiv al Federaţiei Române de Automobilism Sportiv şi v-aţi implicat şi ca jurnalist auto la diverse publicaţii, cum vă descurcaţi să jonglaţi cu atâtea responsabilităţi?

“Da, din luna Martie am preluat aceasta funcţie, iar la partea de raliuri şi Viteză în Coastă sunt şi observator FRAS. Pot să vă spun că nu este deloc simplu, e un full time job. Desigur, mă ajută foarte mult experienţa dobândită, am avut o carieră lungă şi am acoperit multe pe partea aceasta auto, inclusiv partea organizatorică. Am fost mulţi ani trainer de condus defensiv şi pilotaj, şi acestea mă apropie de sportivi, de comunicarea cu ei. Activitatea mă face să cunosc fiecare aspect al fiecărei discipline. Chit că nu e uşor, sunt 100% dedicat  şi îmi face plăcere, e o onoare. Pentru un fost sportiv, deoarece m-am retras, aşa e viaţa, dar e o onoare să fac parte din această federaţie.”

2. Visaţi din copilărie să ajungeţi un mare pilot? Cum aţi început cariera de pilot de automobilism?

“Eu am visat dintotdeauna la a fi pilot, de când eram puştan, dar mai ales pentru că am avut şansa să am un mentor care să îmi fie şi vecin, acest om fiind Mihai Mureşan, un pilot de seamă din anii 70-80. În jurul vârstei de 6-7 ani m-a luat în garaj şi a început să îmi dea sarcini mici, puţin importante. Odată ajuns la 16-17 ani, evoluasem atât de mult încât ajunsesem să fac motoare cu el. El m-a iniţiat, era un model pentru mine şi probabil a intuit pasiunea mea pentru maşini.”

3. Cum aţi putea descrie primele etape din carieră în câteva cuvinte?

“Ca orice început, a fost greu. Caut să le explic asta şi sportivilor tineri, din mediul actual, care au pretenţii disproporţionate să ajungă campioni mai repede. Este adevărat, ai acces facil la diverse facilităţi, de la maşini la traineri, chiar şi sponsori, şi mulţi tineri au tendinţa să ardă etape şi să sară prea repede, prea sus. Chiar dacă ai tot ce ai nevoie, trebuie să ai răbdarea necesară pentru a obţine experienţă şi asta am vorbit chiar în cort în primele etape. Trebuie să fii dedicat, rezilient, să nu te doboare aspectele care nu merg cum trebuie. Doar cei care reuşesc să înţeleagă acest proces ajung sus cu adevărat.”

4. Aţi avut parte de momente tensionate în timpul cursei sau aţi simţit că pierdeţi controlul volanului?

“Am avut parte de momente tensionate cu sponsorii, în ceea ce priveşte căutarea lor sau eventualele refuzuri. Sponsorii reprezintă în prima parte a carierei un aspect ceva mai dificil. Evident, ca orice pilot care merge tare, fie din vina ta, a copilotului sau a maşinii, se întâmplă accidente. E o vorbă, dacă nu ai accident, nu mergi destul de tare. E mult adevăr aici. Uneori apar aşa numiţii gentleman driver, entuziaştii amatori, de care avem nevoie în campionat, ei regăsindu-se şi la nivel mondial. Sunt iubitori de maşini care vor să piloteze alături de cei profesionişti. Putem să spunem că este o caracteristică a sportului nostru deoarece la alte sporturi nu poţi fi pe acelaşi traseu cu profesionistul. Dar în ceea ce priveşte accidentele, dacă tragi la titlu, se mai întâmplă să sari afară, să ai accident. Aici intră în joc foarte multe aspecte legate de pregătirea maşinii, respectarea regulamentului, seriozitatea de care dai dovadă, şi altele. E un sport complex cu multe feţe.”

5. Cum vă faceţi strategiile? De la etapă la etapă sau la început de campionat?

“Personal, am făcut şi cursuri de specialitate în psihologia sportului şi lucrez cu juniori, copii, şi bineînţeles că aici, ca şi în alt sport, trebuie să ai strategii bazate pe cicluri. Adică, unde vrei să fii în 5 ani? Poţi apoi să reduci la un ciclu anual, să stabileşti obiectivul pentru sezonul respectiv, şi bineînţeles, trebuie tratată fiecare cursă în funcţie de mulţi factori. Contează dacă e prima sau ultima cursă, că ai sponsori, că ai asigurare de specialitate la maşină, că ai câştigat matematic campionatul sau nu. În funcţie de aceşti parametri, te adaptezi şi formezi tactica.”

6. Care este calea cea mai stabilă către o victorie?

“În primul rând, contează foarte mult antrenamentul, stăpânirea de sine, clarviziunea, şi conexiunea foarte bună cu echipa tehnică, dar şi cu copilotul ales. Acestea oferă stabilitate şi posibilitatea de a termina cursa aşa cum îţi propui. Un aspect care este peste celelalte e pregătirea mentală. Fără aceasta nu ajungi departe.”

7. Ce mașină conduceţi în afara traseului și cum v-aţi caracteriza ca șofer, pe șoselele obișnuite?

“Conduc un Porsche Cayman şi sunt un şofer ponderat, chit că îmi permit uneori indiscreţii pe câte o serpentină. Ceea ce pot să spun e că majoritatea colegilor sunt cam la fel. Atât de mult consumi dorinţa aceasta de viteză în timpul cursei încât ajungi să conduci ponderat şi responsabil. Nu te gândi la un condus bătrânesc, mai degrabă un stil precaut.”

8. Ştiu că aveţi experienţa şi în ceea ce priveşte condusul defensiv. Credeţi că există o rezolvare pentru multitudinea de accidente care au loc anual în România?

“Este o problemă de educaţie şi atitudine a şoferilor. Avem mult prea multă indisciplină, prea multă lipsă de înţelegere unul faţă de celălalt. Este foarte grav. Noi facem eforturi pentru a forţa adoptarea unei legi în ceea ce priveşte obligativitatea cursurilor defensive pentru toţi şoferii, nu doar pentru cei profesionişti. Cu multă răbdare şi implicare, mai ales din partea statului, putem crea un cadru legislativ favorabil. Astfel, toţi şoferii pot trece prin aceste cursuri pentru a face mediul de condus mai sigur.”

9. A început şi sezonul competiţional, care ar fi planurile pe acest an? Dar din punct de vedere personal?

“Recent a avut loc prima etapă din Campionatul Naţional, alte competiţii au început deja de două săptămâni. Sunt multe discipline, campionate, iar eu, din punct de vedere profesional, sunt foarte ocupat, dar îmi face plăcere să reuşesc să ofer înapoi sportivilor, tuturor, nu doar celor tineri, din experienţa mea, un feedback corect şi constructiv. Pe plan personal, nu prea am timp, atât de ocupat sunt, dar mă bucur de familie, restaurez o maşină mai specială în timpul liber. Cât pot, încerc să merg înainte şi să îmi duc la îndeplinire planurile.”