Patricia Sîrbu-Mărculeț este o femeie pilot de motorsport, cunoscută pentru realizările sale în competițiile de rally cross și anduranță. Pasiunea sa pentru motorsport a fost moștenită de la tatăl ei, care era, de asemenea, pasionat de tot ce ține de motoare. Ea și-a început cariera la vârsta de 14 ani, după ce tatăl ei a încurajat-o să urmeze cursuri de conducere defensivă pentru a deveni un șofer mai responsabil.

Ca femeie într-un sport dominat de bărbați, Patricia a întâmpinat unele dificultăți, dar remarcă că industria este în creștere și că există acum mai mult sprijin pentru femei, ca atunci când a început pe acest drum.

Motorsportul nu reprezintă doar cursa propriu-zisă, ba din contră, e nevoie de un echilibru perfect între logistică, finanţe şi mecanică. Nu se poate face performanţă dacă ai găuri în buget, nu dispui de mecanici buni sau maşina are probleme fix când ieşi pe circuit.

Patricia Sîrbu-Mărculeț ştie că e nevoie de o echipă solidă, o maşină pusă la punct şi sponsori fideli pentru a reuşi. S-a responsabilizat de la o vârstă fragedă, fiind ajutată de tatăl ei, şi a perseverat. Deşi este studentă de puţin timp, are experienţa în diverse competiţii, ştie să piloteze o maşină cu mulţi cai putere şi înţelege ce înseamnă să participi la o cursă, dincolo de circuitul propriu-zis.

Interviul de astăzi ne va prezenta câteva detalii legate de debutul Patriciei în motorsport, peripeţiile prin care a trecut şi ce înseamnă de fapt munca din spatele unei competiţii de raliu.

Patricia Sîrbu-Mărculeț, în centrul imaginii

1. De unde aceasta pasiune pentru motorsport? Cum te-ai gândit să te apuci de aşa ceva?

“Pasiunea este moştenită. Tatăl meu era pasionat de tot ce ţine de motoare. A făcut parte din echipa lui George Grigorescu şi participarea a venit neaşteptat, nu a fost planificată, adică tatăl meu a zis că vrea să se apuce de acest sport pentru a se relaxa şi pentru a avea un hobby frumos. A zis să fac cursuri să învăţ cum să controlez o maşină în mai multe situaţii neprevăzute, eu fiind micuţă, la 14 ani. Voia să fiu mai responsabilă în trafic când va fi timpul. Am dat dovadă de nişte abilităţi bune şi am hotărât să concurăm amândoi. Dar nu a rezistat maşina. Am avut primul abandon tehnic din carieră, chiar în prima cursă. Însă, văzând că mie îmi place, a decis să se retragă şi să facă parte din echipă din “spatele cortinei”. Aşa a început totul şi am ajuns la cincilea an competiţional.”

2. Ce simţi înaintea unei curse?

“Lista e una foarte lungă, complexă şi ambiguă. Una din diferenţele majore faţă de alte sporturi e că nu eşti singur, adică atât maşina, cât şi echipa, contează. Noi coexistam, nu putem participa unul fără celălalt. Adică, şi dacă eşti un pilot antrenat, tot apar situaţii neaşteptate. Nu mai am acele emoţii pentru că am experienţă, încerc să fiu raţională, să privesc lucrurile obiectiv şi să am un weekend plăcut şi fără evenimente.”

3. Ca şi femeie pilot, cu ce dificultăţi te-ai confruntat?

“Femeile din motorsport sunt o minoritate, dar pot spune că suntem în creştere. Pot să dau exemplu concret. Acum 5 ani am debutat şi am fost singura fată care a participat. Acum au făcut o clasă destinată fetelor, la fel şi la Slalom Paralel, la Anduranţă, pentru că au destule echipaje să constituie această clasă. Nu pot spune că am întâlnit o persoană care să îmi spună “nu, ar trebui să faci altceva”. Poate era puţin ciudat la început, dar nu aş putea spune că am întâmpinat dificultăţi pentru că sunt fată, chit că e un sport dur. Am întâlnit oameni deschişi care m-au ajutat enorm.”

4. Cât de multă muncă se află în spatele unei singure competiţii?

“Un lucru predomină la noi, adică audienţa şi spectatorii nu sunt aşa interesaţi de acest sport pentru că nu îl înţeleg. Ei văd doar că noi stăm în maşină, sau la o etapă de Anduranţă, că ne învârtim în cerc, sau la o etapă de Viteză în Coastă ca o cursă durează puţin. Lăsând la o parte bugetul ce trebuie constituit şi gândit exact, este enorm de multă muncă pentru pregătirea pilotului, a maşinii, pregătire mentală. Trebuie să fim pregătiţi pentru orice cursă, aici intră şi echipa, şi avem nevoie de oameni care să ne susţină. În Campionatul de Anduranţă e nevoie de un team manager, de mecanici. E multă muncă în spate, chiar dacă se desfăşoară din primăvară până în toamnă. Munca grea şi pregătirea au loc în celelalte luni când noi încercăm să găsim buget pentru noul sezon, când modificăm maşina şi ne antrenăm, este multă muncă ascunsă de ochii publicului.”

5. Care este cea mai importantă victorie a ta într-o cursă de până acum?

“Cred că aş putea spune că prima victorie, şi cea mai dulce, a venit la finalul celui de-al doilea an competiţional la Campionatul Naţional de Rally Cross, în ultima etapă. A fost o luptă dusă până la final şi m-am simţit excelent să urc pe prima treaptă a podiumului.”

6. Care sunt provocările tehnice sau financiare pe care le-ai întâlnit în cariera de pilot până acum?

“Provocările tehnice au fost reduse, nu în sensul în care nu am avut. Tatăl meu şi mecanicul meu au încercat să pregătească maşina, mai ales la macadam, unde am petrecut trei ani şi terenul e mai dur pentru maşină. Dar, pregătind maşina constant, nu am avut abandonuri tehnice, în afară de prima etapă din carieră. Maşina a funcţionat mereu în parametri optimi. Motorsportul e o gaură neagră din punct de vedere financiar şi nu există o limită a sumei investite, mai ales că încercăm să creştem numărul de participări sau să facem upgrade-uri la maşină, şi e nevoie de o bază financiară solidă. Ţin să le mulţumesc partenerilor care îmi sunt alături şi care mă susţin în continuare.”

7. Ce maşină conduci pe circuit? Dar în afara lui?

“Acum doi ani am achizitonat un Suzuki Swift Sport Cup Europe şi anul trecut la Rotac a fost primul an cu Suzuki pe circuit, unde m-am acomodat cu maşina, cu circuitul şi cu formatul competiţiei. Cu toate acestea, anul acesta am avut un element nou, la Anduranţa, şi anume o cursă pe ploaie. Chiar dacă a fost o oră de cursă, pe ploaie, a fost spectaculos. În afara circuitului conduc un Renault Clio 2, este maşina pe care eu şi sora mea am achiziţionat-o la 18 ani, este maşina care mă ajută să îmi fac treburile în afara circuitului.”

8. Te-ai confruntat cu situaţii neplăcute în trafic? Ce abilităţi crezi că ar trebui să aibă şoferii din România pentru a circula fără probleme?

“Desigur, am deja câţiva mii de kilometri în trafic, şi au fost şi situaţii de genul. Am încercat să îmi păstrez calmul, să nu reacţionez neplăcut. Toată experienţa din anii de circuit a prins bine pentru că e nevoie de reacţii rapide, de claritate şi am gestionat situaţiile corespunzător. Cel puţin în Bucureşti, lumea e mereu grăbită, agitată, iar mie îmi place să conduc pentru plăcerea de a conduce, nu pentru a ajunge din punctul A în punctul B, şi uneori lumea uita asta. E frumos să conduci, chiar terapeutic, dar când lumea e stresată şi încordată, apar situaţii neplăcute.”

9. Cum arată anul 2023 pentru tine? Atât profesional cât şi personal.

“Profesional, pe ramura sportivă, plănuiesc să particip la Campionatul Naţional de Anduranţă, alături de Suzuki-ul meu. Cum maşina e cumpărată din afară, aş vreau să şi particip acolo. Cam acesta ar fi planul, dacă bugetul ţine cu mine. Aş vrea să particip la o etapă afară pentru a mă acomoda cu formatul, care este asemănător cu cel de la noi, dar unele lucruri diferă. Pe plan personal, sunt studentă în primul an la Politehnica, mai precis la Inginerie economică în domeniul mecanic (în limba germană) şi îmi place enorm, doresc să continui pe acest drum.”