Gabriel Marinescu este un tânăr pasionat de mașini și organizator de evenimente auto din România. Primul său contact direct cu mașinile de raliu a fost la vârsta de 11-12 ani. El a adus un aer proaspăt comunității auto din țară prin participarea la diverse evenimente auto din Câmpulung Muscel, localitatea sa natală, unde a ajutat la organizarea “Câmpulung Muscel Tuning Fest” și a raliurilor.

Gabriel face parte din noua generație de pasionați de raliuri sportive și este dedicat și ramurii de tuning, unde excelează. Acesta este, de asemenea, un membru activ al Federației Române de Automobilism Sportiv și ajută la organizarea evenimentelor ori de câte ori este nevoie.

Într-un interviu, Gabriel ne-a împărtășit opiniile personale referitoare la câteva aspecte importante ale vieții de șofer, atât amator cât și profesionist, pe care orice pasionat auto ar trebui să le aibă în vedere.

1. De ce îţi plac maşinile? Care a fost prima ta interacţiune cu ele?

“Nimeni din familie nu a fost pasionat de maşini, doar bunicul din partea tatălui meu. Lucra la ARO şi a participat la fabricarea celebrului IMS M461. Cred că de la el am această pasiune.

Pe la 11-12 ani, am reuşit să merg la o etapă de viteză în coastă la Câmpulung Muscel. Acolo am avut prima tangenţă cu maşini cu raliu, destinate competiţiilor auto. De acolo a început toată nebunia. De atunci am căutat să cunosc cât mai multă lume din acest cerc al automobilismului.”

2. Ce maşini ai condus? Care ar fi top 3-ul tău?

“O să fie o diferenţă destul de mare. Pe primul loc ar fi Subaru Impreza 2004 WRX ŞTi. Sunt ok cu toate modelele până în 2011, e o maşină care mi-a oferit senzaţii de care nu am mai avut parte. Pe doi ar fi Audi 80 1993, sau Audi “gogoşar” cum I se zicea atunci. Iar pe locul trei, Golf VI pentru că e micuţa, se aşează bine pe drum, e perfectă pentru aglomeraţia urbană. AIci vorbim de maşini pe care şi le-ar putea permite şi o persoană de rând. O maşină mai exclusivistă care îmi place este Tesla Model X, iar maşina mea sport preferată e Lamborghini Huracan. Toate Huracan-urile au avut un design interesant, şi ca sunet şi ca agresivitate.”

3. Cum te-ai simţit prima oară să participi la un raliu?

“Nu am putut să dorm înainte, abia aşteptam momentul în care mă urc în maşină. Era vorba tot de rally cross la Câmpulung. Mi-am văzut visul cu ochii. Era o zi pe care nu o pot uita prea uşor, şi chiar nu voi rata vreodată ocazia să mă urc într-o maşină rally.”

4. Este destul de uşor ca spectator să participi la un raliu, dar ce înseamnă pentru un organizator acest eveniment? Ce presupune?

“Să ştii că nu e uşor nici pentru spectator. La noi, organizatorii au de-a face mult cu spectatorii pentru că sunt mulţi şi vor să prindă o zonă spectaculoasă. Problema e că sunt zone periculoase pentru spectatori şi mulţi organizatori au probleme cu asta. Din păcate, din această cauză  se întâmplă incidente nedorite. Din punct de vedere organizatoric, ai multe în vedere, de la siguranţa echipajelor la siguranţă spectatorilor. Un organizator al unei competiţii îşi asumă multe riscuri şi încearcă, fiecare în parte, după reguli şi experienţă proprie, să elimine multe din riscuri. Cât timp sunt implicate maşini, sunt şi viteze mari, şi pericole.Trebuie să se ocupe şi de sponsori, un aspect foarte important, sunt multe lucruri pe care trebuie să le aibă în vedere.”

5. Consideri că România are potenţial pentru a dezvolta acest sport? Crezi că poate ajunge printre sporturile des practicate?

“Da, a evoluat mult auto sportul datorită conducerii federaţiei. Preşedintele (Norris Măgeanu) îmi este prieten bun şi avem şi competiţii televizate. Sportul s-a dezvoltat şi pe media în ultimii ani, ceea ce a adus mulţi piloţi şi multe cluburi în campionatele naţionale. Eu cred că totul merge într-o direcţie foarte bună.”

6. Care ar fi abilităţile pe care consideri că trebuie să le aibă un pilot de raliu?

“În primul rând, răbdare, întotdeauna graba strică tot. Au fost incidente mai mult decât nefericite. Trebuie să fie calculat, să fie un om atent la detalii şi să aibă nişte reflexe, dacă nu perfecte, atunci aproape de perfecțiune.”

7. Te-ai trezit vreodată într-o situaţie limită, indiferent că e vorba pista de raliu sau şoselele obişnuite?

“Eram mai mic de vârstă, conduceam un Audi 80 şi încercam să mă dau mare pe drumurile forestiere, accesibile maşinilor normale. Mi-a ieşit un tractor în faţă, nu îmi explic cum, dar m-am trezit pe partea cealaltă. Am tras o sperietură zdravănă, dar a fost ok până la urmă.”

8. Care sunt sfaturile pe care le-ai da, ţinând cont de experienţa ta?

“Să ştii că e un sfat pe care îl ofer tuturor, nu costă foarte mult şi face diferenţa. Recomand cursurile de condus defensiv. Ajută extrem de mult în multe cazuri. O să te ajute enorm, atât că şofer de raliu, dar mai ales că şi conducător auto obişnuit care merge de la muncă acasă. Şi foarte important, statul pe telefon în trafic nu mi se pare normal.”

9. Ce urmează pentru tine acum, pe plan profesional şi personal?

“Profesional, aş vrea să îmi continui proiectul, care este diferit de automobilismul sportiv, şi anume partea de expoziţii. Este o comunitate unită şi îmi place să-mi petrec timpul cu ei, dar vreau să continui mai departe şi munca în cadrul federaţiei pentru a ajuta dezvoltarea sportului.”