Performanța este un factor esențial, dacă dorești să concurezi pentru podium. Unii piloți se străduie să obțină un avantaj prin antrenamente suplimentare, un buget bine gândit sau prin diverse simulatoare. Despre pilotul Tirla “Gao” Sergiu putem spune că practică motorsportul pe “hard mode”, lucru pe care îl veți afla din interviu.

Dacă ar fi să îl descriem pe Sergiu printr-un cuvânt, acela ar fi “rezistență”, fiind foarte implicat pe partea de mecanică, dar și pe partea de antrenamente, fără a avea nevoie de prea mult ajutor.

În acest interviu, veți afla care sunt antrenamentele prin care trece Sergiu înainte de Start, care au fost primele sale performanțe din carieră și la ce competiții participă în prezent. Mult succes, Sergiu! Autodriven îți este alături.

1. Cum ai putea descrie motorsportul în câteva cuvinte?

“Pentru mine înseamnă un mod de viață. Am renunțat și la job-uri pe care le-am avut pentru că nu aveam timpul necesar să practic motorsportul. Am zis mereu că mă las, și am fost mereu singur în acest sens, nu am avut un buget vreodată, dar am insistat să performez. Încă particip, ca de exemplu în acest weekend la București, la finala Super Rally. Satisfacția este mare și nu poate fi comparată, este o senzație unică și îți schimbă viața. De altfel, nici nu mi-am dat seama vreodată de unde am avut resursele.”

2. Când ai început să practici și care a fost motivul pentru care te-ai apucat?

“În 2000 m-am apucat, se organizau Cupele Județene, la Timișoara, și eram mai mult pasionat de motociclism. Mergeam foarte bine, din punctul meu de vedere, cu mașina. La insistențele unor prieteni, m-am înscris la un concurs. Nu consideram că am ce cauta la vârsta aia acolo, dar într-un final am zis că încerc. Am câștigat concursul, și am decis să merg mai departe. Așa am pățit și la Off Road acum câțiva ani, am început să performez, să modific mașina și să înțeleg fenomenul, dar e  dificil să mergi concomintent, am avut weekend-uri în care mergeam constant și când am putut, am atins toate obiectivele.”

3. Care au fost primele tale performanțe?

“Primele performanțe notabile au fost în 2002, la Viteză în Coastă, la Reșița, apoi Campionatul Județean, pe care l-am câștigat de multe ori de-a lungul anilor. Apoi am ieșit câștigător și la clasa mea, la Super Rally, de câțiva ani. Mașina mea e înscrisă la clasa GT, unde rivalii mei au mașini puternice, și eu particip cu un BMW din 1983, custom, reparat și restaurat de mine și prietenii mei, și am ajuns să ne batem cu mașini de uzină, cu Porsche, sau R8.”

4. Ai avut parte vreodată de dificultăți sau suprize neplăcute în timpul unei curse?

“Sigur, sunt cele mai urâte, și nu cred că scapă cineva de ele, dar este dificil când efectiv, pe ultima sută de metri o pățești. Eu am pățit așa ceva la Craiova, când s-a rupt planetara și am abandonat. Aceste experiențe te ambiționează să perfecționezi mașina, pentru a evita aceste lucruri. Poți pune piese noi, de bună calitate, și tot poți să dai greș. Dacă ai o mașină de uzină, șansele sunt mici să se întâmple asta, dar sunt mașini de sute de mii de euro. Am condus ce am putut, am avut parte de puține abandonuri, dar au fost situații în care nu am avut de ales și nu am luat startul.”

5. Cum te antrenezi înaintea unei etape?

“Din păcate, mă antrenez direct în concurs, din lipsa bugetului. Un antrenament, pentru mine, înseamnă participarea la evenimentele unde sunt chemat, sau în Campionatul Județean, unde merg la un traseu care mă avantajează. Aceste trasee sunt concepute și pentru cei care merg inclusiv cu mașini de stradă, și nu vorbim de sute de cai, chiar e greu de găsit un traseu unde poți pune caii la bătaie. Eu consum resurse și, neavând buget, nu am de ales. În concurs, mă acomodez, setez mașina, și fac tot ce trebuie. M-am învățat așa, și am avut foarte puține etape unde nu am avut performanță.”

6. Din câte știu, ești paramedic atunci când nu participi la raliuri. Cum se simte adrenalina când ești în ambulanță, comparativ cu momentul în care iei startul?

“Am lucrat la SMURD și pe descarcerare, dar în prezent nu mai lucrez. Acum sunt profesor de conducere defensivă. Când ai emoții, sentimentul este asemănător, doar că la curse, totul e pe timp și concurezi împotriva colegilor, dar când ești pe salvare, te gândești doar la persoana/persoanele respective și trebuie să fii mult mai atent, să nu faci greșeli în trafic. Trebuie să ajungă oamenii cu bine la spital. La curse ești singur, protejat, și sunt doar pagube materiale, în schimb, pe salvare, sunt pierdute vieți, și presiunea era mai mare, dar m-a ajutat mult experiența din motorsport în multe situații întâlnite la serviciu.”

7. Cum reușești să armonizezi viața personală, job-ul și cariera de pilot?

“Cum am spus, motorsportul e un stil de viață, și cei din jur, inclusiv familia, înțeleg fenomenul și li se pare ceva normal. Dacă am cursa, nu e nimic mai important, este ceva ce am stat în cap, cum este și programul de la job, și apoi vedem ce putem face dacă se ivesc probleme. Am pierdut zile întregi cu mentalitatea această, dar lumea s-a obișnuit cu mine și am mers înainte.”

8. În timpul liber ce îți place să faci?

“Nu am timp de hobby-uri, sunt în garaj mai mereu pregătind logistica pentru alte etape. Nu am timp, efectiv. Sunt și profesor de conducere defensivă, mai sunt invitat la câte un eveniment, auto sau moto, și nu prea am timp de altele. “

9. Care sunt planurile pentru sezonul viitor?

“Planurile sunt mărețe, nu știu dacă vor ieși, dar sper să se realizeze. Sper să merg la toate etapele din Campionatul Național de Viteză în Coastă, pentru că din lipsa bugetului nu am putut merge la toate etapele consecutive, așa că merg la Off Road mai mult, chit că s-au suprapus cu etapele de la Viteză în Coastă, și la anul sper să arate calendarul mult mai aerisit. Îmi doresc să le pot îmbina pe cele două, să pot participa în egală masură. La anul nu știu dacă mai merg la Super Rally, încă sper să particip, cu toate că sunt sceptic. Am ajuns anul acesta să termin sezonul cu ajutorul unui prieten, altfel nu reușeam.”