În domeniul automobilismului sportiv, nu a contat vreodată vârsta sau ocupația, mai degrabă pasiunea și entuziasmul. Avem de-a face cu nouă generație de piloți tineri, avem piloți experimentați care se axează pe anumite competiții din țară și din străinătate și avem piloții de renume pe care Îi știm din etapele de raliu.

Pentru anumiți piloți, precum Vlad Răducanu, încadrarea într-o anumită categorie este dificilă. Un pilot care a concurează atât în țară, cât și în străînătate, care are o viziune realistă și matură asupra motorsportului și care este dornic să încerce experiențe noi, nu sunt lucruri care pot fi ușor trecute cu vederea.

În interviul de astăzi, Vlad ne va spune cum a început să practice acest sport, un început atipic pentru un pilot, în ce competiții ia startul, unde și-ar dori să participe în viitor și, având în vedere experiența din străinătate, cât de mare este diferența între motorsportul din România și cel din afară. Autodriven Îi urează mult succes în continuare și ne dorim să îl vedem la linia de start cât mai des posibil.

1. Când ai decis că automobilismul sportiv e potrivit pentru tine?

“Destul de târziu, interesant mi se pare că după ce am conversat cu alți participanți, toți spuneau că au pasiunea de mici, de când aveau 3 ani poate. La mine nu a fost așa, nu m-a atras acest sport de la început, nici mașinile nu mă atrăgeau. Prin liceu, am văzut un Subaru WRX STI și m-a șocat cât de urât arată. Jantele aurii, hood scoop-ul ăla, dar am descoperit că au rost în tradiția mașinii, că mașina are pedigree și totul are scop. Cu primii bani câștigați, care îmi permiteau să îmi iau mașină, mi-am luat un Impreza WRX STI. Citind despre această mașină, a ajuns să îmi placă ideea de raliu, de condus pe macadam, dar nu mi-am imaginat că o să ajung să fac asta, părea de neatins. Câțiva prieteni, care știau că îmi place ideea de motorsport, m-au ajutat, și mi-au făcut cadou un curs. După o zi de antrenamente, ajunsesem să fac niște lucruri inimaginabile, asta m-a făcut să cred că e posibil. Am pus întrebări legate de costuri, și apoi mi-am dat seama că nu o să am disponibilitatea de a cheltui 30 de mii de euro pe sezon cu o Dacia. Dar în câțiva ani s-au întâmplat câteva lucruri. Am interacționat mai mult cu tatăl meu, lucru care nu prea se întâmplă, el nefăcând altceva în afară de muncă, și am observat că mă transform, încet și sigur, în el. Am realizat că trebuie să fac ceva și din pasiune, așa că am mers la cursuri de pilotaj la Academia Titi Aur, unde m-am întâlnit cu Adi Iliescu, care m-a convins să fac cursuri, că nu e scump, că pot plăti în rate, și ulterior putea fi asigurat un Logan cu costuri rezonabile. Acela a fost click-ul, că e posibil și pentru mine să fac așa ceva.”

2. Ai avut emoții la început?

“Da, normal, mi-am dat seama că acel cursul de pilotaj nu e totul, că în cazul meu a durat mai mult, și nimic nu te pregătește mai bine ca experiență. Și aveam emoții așa mari că nu puteam face alte lucruri, nu puteam vorbi sau face altceva când eram la volan, mă simțeam ca la primele ore la școala de șoferi. Păream începător în ale condusului, cel puțin asta credeam. Aveam emoții mari și am reușit să trec peste ele la un an jumate abia, și am practicat cu nesiguranță, dar abia acum, am făcut un curs care mi-a oferit siguranța de care aveam nevoie. Acolo am învățat să am încredere în ce simt și că nu trebuie să mă iau după alții.”

3. La ce competiții participi în prezent?

“În prezent, am lăsat raliurile deoparte. De anul trecut nu am mai participat, dar am găsit altă nișă care mi se părea de neatins, și anume competițiile de prototipuri pe circuit. Am participat anul trecut la Radical Cup, cu un Radical SR1, cu 180 cai, o mașină foarte performantă, și mi se părea de necrezut. Anul acesta am participat la Super Car Challenge, pe un Radical SR3, la un campionat olandez. Etapele se țin în Olanda, Belgia și Austria, pe circuite cu tradiție, și acesta a fost iar un pas important, deoarece nu credeam că voi ajunge să concurez într-o mașină pe un așa circuit.”

4. Care sunt cele mai importante performanțe din carieră, până în prezent?

“Greu de spus, nu m-am concentrat pe asta, și poate a fost o greșeală. Am ieșit pe locul 2 la Radical Romanian Cup, la jumătate de punct de lider, de Luca Savu, care e un pilot tânăr, de 14 ani, cu experiență în karting. Anul acesta am câștigat una din cursele de la Red Bull Ring, la categoria mea de radical, fiind alt pas care mi-a confirmat progresul. La Zolder am făcut cel mai rapid tur cu un SR3, dar dacă pui un pilot mai bun, poate scoate timpi mai buni, dar sunt și mulți piloți buni acolo care nu au reușit să scoată un așa timp.”

5. La ce aspecte te gândești înaintea unui start?

“Am în cap multe gânduri în acel moment, am obiceiul să supragandesc lucrurile. Încep prin a mă ocupa de pregătirea fizică, mai ales somnul, pe care mă concentrez intensiv, apoi mă gândesc la detalii ce țin de mașină, de pregătirea cursei, folosesc mult simulatorul, cel puțin pentru cursele din străinătate. Experiența din simulator m-a ajutat să ies pe locuri bune și e foarte importantă pentru mine. De asemenea, particip și la campionate de Sim Racing. Caut să mă obișnuiesc cu combinația mașină – circuit cu o săptămână înainte, am nevoie de mult exercițiu ca să îmi intru în mână. Mă ocup de confortul din mașină, urmăresc temperaturile lichidelor, și multe altele care cred că îmi mănâncă prea multă energie.”

6. Ai vreun pilot preferat care te-a inspirat?

“Nu știu dacă am unul preferat neapărat, Kimi Raikkonen îmi place, dar și Schumacher, când concura, dar mai mult am fost inspirat de piloți din realitate, cum e Vali Porcișteanu, care mi-a arătat că se poate să fii rapid, dar și o persoană plăcută, Norbert Maior m-a impresionat prin dedicația și munca sa, Vlad Cosma, chiar am ajuns să interacționez cu el fiindu-mi mecanic mai degrabă, am avut discuții interesante și am avut multe de învățat de la el.”

7. Cum reușești să împaci viața de sportiv cu viața personală?

“Viața personală mi-a marcat cel mai mult viața de sportiv. Nu e deloc ușor, poate ai un job de o oarecare natură, vrei să împaci și munca, și partea socială, cu viața de sportiv. Apare familia, poate și un copil, totul devine mai dificil. Nu poți abandona familia, pur și simplu, pentru viața de sportiv. Odată ce ai familie, simți din plin suportul celor dragi și se simte ca un loc 1 pe podium.”

8. La ce nivel crezi că se află motorsportul din România în raport cu ce se practică în străinătate?

“Aici o să am o părere diferită decât a celorlalți. Având în vedere că anul acesta am concurat în afara țării, mereu am auzit că nu ne comparăm cu nivelul altora și că noi suntem coada Europei. Nu sunt de acord, chit că sunt probleme mari care trebuie rezolvate. Sunt oameni care muncesc și atrag atenția asupra unor probleme reale ale motorsportului în România. Noi avem 2 circuite, un Campionat Național de Raliuri, popular, dar puțin mediatizat, iar tradiția există doar la nivel scriptic. Aici se vede diferența majoră. În afară țării există campionate pentru toți profesioniștii, de la Formula 1 la campionate mai mici, dar peste tot sunt oameni cu experiență. Noi nu cred că suntem suficienți de cooperanți între noi. Oamenii cu experiență la noi funcționează singuri, dincolo, oamenii au experiență din mai multe campionate, învață unul de la celălalt, și-au făcut firme mici, cu bagaj de experiență în plus față de ce găsești la noi. Tehnic însă, nu sunt diferiți. Cred că În România motorsportul e în creștere și are condiții bune pentru dezvoltare.”

9. Cum a fost acest an pentru tine, din punct de vedere competițional, și ce urmează pentru anul viitor?

“Anul acesta a fost foarte bun, experiența din străinătate a contat mult, am colaborat cu mai multe echipe, am învățat multe despre stilul de pregătire, dar pentru anul viitor nu am un plan foarte bine definit. Mi-ar plăcea să continui cu ceva din sfera prototipurilor, sau chiar monoposturilor, dar trebuie să găsesc un campionat nou cu mașini noi. Aș vrea să încerc Anduranță, poate nu neapărat la anul. Cred că rămân pe Radical, dar sunt în căutare de experiențe noi, vedem ce ocazie se ivește.”