În automobilismul sportiv, toți sunt în primul rând colegi. Fie că e vorba de competiții, etalarea diverselor mașini sau chiar de condițiile financiare, în cele din urmă, toți fac parte din aceeași categorie sportivă și au o datorie morală să se respecte, indiferent de împrejurări.

Chit că foarte mulți piloți învață acest aspect încă din primul an de activitate, Dănuț Budai a învățat repede să respecte traseul, disciplina pe care o practică și mașina la care lucrează singur sau ajutat de tatăl său. S-a adaptat repede la un mod de viață considerat dificil de mulți oameni.

În interviul de astăzi, Autodriven vă prezintă câteva aspecte din cariera pilotului Dănuț Budai, alături de principalele provocări pe care le-a înfruntat, și pe care le înfruntă orice pilot de motorsport, care este părerea sa legată de competițiile autohtone și ce urmează pentru el în sezonul de anul viitor.

1. Care au fost primii tăi pași în motorsport?

“Eu am crescut printre mașini, chiar având un service în curtea casei. Încă din 2003, tatăl meu a fost copilotul lui Valentin Banciu. La 10 ani am învățat să conduc, apoi am făcut pași în a mă perfecționa. La 14 ani, tatăl meu s-a decis că ar fi bine, pentru că a văzut că am talent, să luăm startul la o competiție. La Rallycross nu am găsit un mediu extraordinar, nu eram prea încântat, așa că am ales Slalom Paralel. Am debutat în 2010 la Slalom Paralel și am concurat aproape an de an până în 2019. Ca și rampă de lansare, această categorie a fost perfectă. Pe acolo au tecut toți piloții renumiți. Eram copii cu toții, fiecare a ajuns mai sus sau s-a oprit pe drum. Ca de obicei, totul depinde de susținere.”

2. Care sunt cele mai importante atribute ale unui pilot?

“Depinde de vârstă, dacă începi la o vârstă fragedă, contează mult mediul, colegialitatea, cât ești de determinat și motivat. Râdem, glumim, dar la 14 ani nu știi ce îți dorești. Am avut noroc cu tatăl meu care a fost alături. Ne consultăm, ne oferim feedback reciproc și creștem împreună. Dacă la o etapă ești pe locul 1, apoi pe locul 4, nu înseamnă că ai scăzut, dar ceva nu a mers bine, sau nu a existat destulă determinare. O bună parte este reprezentată de talent, dar ține și de buget, conștiință, și faptul că nu e ușor să mergi cu 180-200 km/h prin pădure, printre copaci. Cu toate acestea, ne bucurăm de fiecare kilometru parcurs.”

3. La ce competiții participi?

“Particip doar în Campionatul Național de Raliuri. Am fost și la Super Rally, la Deva, dar acest eveniment a fost doar ca să participăm acasă, să ne vadă publicul. Nu avem parte de alte competiții în județ. Am mai fost o competiție la Căprioara, lângă Deva, dar acolo s-a pus accentul și atenția pe amatori, iar evenimentul s-a axat pe descurajarea curselor ilegale și a-i aduce pe toți într-un mediu organizat.”

4. Care au fost principalele provocări pe care a trebuit să le înfrunți?

“După cum șțiți, cea mai grea parte o reprezintă bugetul, apoi timpul liber, de care trebuie să te folosești în mod constructiv. Este greu să îți iei 8 săptămâni de concediu, dar am avut noroc, alte provocări nu au fost. Îmi face plăcere să lucrez la mașină, doar noi lucrăm la ele, și nu îmi displace, chiar mă atrage acest lucru. Nu intru vreodată în garaj cu lipsă de chef.”

5. A fost vreodată un moment în care ai vrut să îți închei cariera?

“Nu am avut evenimente grave încât să fiu la acea răscruce de drumuri, dar pentru asta sunt foarte recunoscător părinților mei că am putut ajunge aici. Indiferent când va fi momentul să mă opresc, voi fi foarte recunoscător oricui m-a ajutat să fiu aici.”

6. Crezi că vor ajunge competițiile autohtone la nivelul celor din afară?

“Să fiu sincer, avem competiții care într-o anumită măsură sunt peste cele din afară, anumite campionate nu merg în jos. La raliuri, din ce am văzut, anumite lucruri mai scârțâie. La coastă e nebunie, se plânge lumea că a venit să vadă doar 20 de mașini. Mai este și povestea cu performance factor-ul de la coastă, unde nu sunt de acord, dar dacă lumea se trezește, cred că putem evolua. Consider că acum stagnăm, dar schimbarea ține de noi.”

7. Ce mașini îți plac?

“Este o distanță destul de mare între a vrea și a avea. În timpul liber îmi plac mașinile silențioase, termice, mai ales că după un weekend de curse, aud zgomotul încă câteva zile. Așa că prefer liniștea. Nu că nu aș fi atras de a modifica mașini, dar din punctul meu de vedere, mașina mea, un Sandero 1.5 dCI, este perfectă pentru a mă duce din punctul A în punctul B, mai și consumă puțin. Acum, pe circuit, am un Citroen DS3 R3 Max, o mașină de 220 cai putere, destul de puternică. Te provoacă, dar în anumite momente te sperie. Am început anul acesta cu un echilibru între a nu ne speria de ea, și nici ea de noi, și am avut succes în gestionarea curselor.”

8. Ce hobby-uri ai în timpul liber?

“E complicat, deoarece având garajul acasă, când e de lucru nu e timp liber. Avem și firmă de închirieri de mașini de curse, lucrez și ca suport tehnic, dar în afară de domeniul auto, îmi place să înot, să schiez, îmi place să mă plimb prin pădure și să socializez.”

9. Cu ce gânduri termini acest sezon și ce urmează pentru anul viitor?

“Anul viitor e incert, suntem recunoscători sponsorilor actuali, dar bugetul de anul acesta nu se ridică la așteptări. Trebuie schimbată mașina, iar următoarea ar fi dublă la preț, și este destul de greu. Nu știu ce ne așteaptă, dorim să inaugurăm și școala de conducere defensivă, dar sperăm să avem parte de un sezon complet.”